Novăcenii sunt chemați la horă luni, a doua zi de Paște, la ora 18.30. Este o reluare a tradiției, la inițiativa directorului Casei de Cultură Novaci, profesorul Elena Basarabă. Hora nu este singurul aspect care ține de tradițiile și obiceiurile de primăvară specifice zonei, spun organizatorii.

În Joia Mare, dis de dimineață, copiii îmbrăcați în haine noi merg la biserică pentru a se împărtăși, iar vârstnicii dau de pomană pentru morți: colac, colivă, lumânare și nelipsita cănuță cu vin. Cănile sunt totdeauna din pământ ars cumpărate de la Târgul de Florii de la Bălcesti sau chiar direct de la meșterii olari din Horezu. Joi seara zeci de tineri dornici de a socializa merg la biserică să asculte slujba religioasă numită Denie.

Vineri, înainte de Paște, în fiecare gospodărie se roșesc ouăle. La Novaci oul de Paște nu se pictează, rămâne totdeauna roșu precum sângele Mântuitorului. Conform traditiei sunt permise doar forme ale unor frunze de plante scoase în relief de culoarea puțin gălbuie rămasă după vopsire. Se vopsesc doar ouă de găină și rareori de bibilică. După o zi de post negru, seara se merge la biserică pentru a participa la slujba numită ”Domn”.

Este cea mai frumoasă seară pentru toți sătenii și mai ales pentru tineret. Bisericile devin neîncăpătoare și numărul celor care cântă este covârșitor. Preoții distribuie grupurilor formate instantaneu cărțile vechi cu iz de tămâie existente în lăcaș de la înființarea bisericii, adică din primul deceniu al anilor 1900.

Tinerii vor înconjura biserica ținând lumânări aprinse. Resturile acestor lumânari sunt păstrate cu sfințenie în familiile de ciobani pentru ca vara, la stână, când fulgeră și tună lumânările să fie aprinse cu credința că astfel vor fi împrăștiate spiritele aducătoare de necaz, că îl vor îmbuna pe Dumnezeu să nu-și mai verse furia pe pământenii din stână. Fetele de măritat iau flori din buchetul preotului, le păstrează în sân și le ascund acasă sub pernă pentru a-și visa viitorul mire.

Sâmbăta este zi de mare încercare pentru gospodinele harnice care se întrec în pregatirea unor bucate alese precum friptura de miel, drobul și salata din mațe de miel fierte preparate cu usturoi. Bărbații taie mieii, se ocupă de vânzarea acestora, aceasta fiind cea mai importantă sursă de venit pentru fiecare familie de ciobani. În aceste familii agitația este foarte mare și, efectiv, sărbătorile pentru ei nu există. În urma mieilor tăiați rămân oile mame care trec pe scaunul strungii pentru muls și implicit se trece la prepararea brânzei telemea, îndeletnicire pentru care băcițele așteaptă de la Vinerea Mare să-și dovedească abilitățile, dar și de a rotunji veniturile familiei.

Sâmbătă noaptea se merge la slujba de înviere și din miez de noapte până în zori sute de oameni trec pragul bisericii pentru a primi de la preot Sfintele Paști. Ajunși acasă, chiar dacă nu s-a luminat de ziuă, se pune masa pentru a ciocni ouă, pentru a gusta din fiecare fel de mâncare.

În prima zi de Paște toată suflarea se odihnește. Ulițele satului sunt pustii. Novăcenii au păstrat obiceiul de tip german adus de românii ardeleni stabiliți pe plaiurile Novaciului, acela de a nu deschide poarta casei în prima zi de Paște.

A doua zi de Paște este ziua socializării. Copiii ies pe uliță, bătrânii stau pe banca de la poartă, rudele se vizitează și permanent se ciocnesc ouă roșii. Seara este horă mare în sat. A treia zi de Paște este zi de socializare prin vizite la rude sau prieteni care se termină cu mese bogate și cu multe pahare de vin golite în cinstea oaspetilor.

Notă: Informații puse la dispoziție de Centrul Județean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj.