Limbajul ne ajută să ne definim și să exprimăm o idee care poate fi pusă sau nu în practică. Vocabularul românesc este plin de expresii, multe dintre ele având un sens ușor ironic cum este și aceasta cu tăiatul frunzelor la câini.

Expresia „a tăia frunze la câini” este una dintre cele mai cunoscute din limbajul românesc, prezentând o situație absurdă însă puternică ca semnificație. Teoretic și practic, zicala face referire la o persoană care pierde vremea fără a avea un scop precis sau face un lucru lipsit de sens.

Dar, iată de unde vine această sintagmă. Potrivit istoricilor, se pare că această zicală a apărut în rândul ciobanilor, în timpul transhumanței, când se aflau prin bălțile Dunării și chiar tăiau frunze la oi și capre. Cu alte cuvinte, se poate spune că expresia a avut un corespondent în realitate și nu a apărut din neant.

Această activitate de a tăia frunze a fost observată în trecut și în Ardeal, acolo unde era nevoie de a suplimenta stocurile de nutreț pe timp de iarnă. La sfârșitul verii, ramurile de salcâm erau tocate și păstrate pentru sezonul rece când animalele nu aveau ce să consume.

Expresia „a tăia frunze la câini” a apărut și din necesitatea de a exprima o ironie față de oamenii mai săraci, care nu aveau oi, capre sau vaci, însă un câine tot se găsea prin gospodărie. Așadar, lumea îi taxa sugerând că nu au nimic de făcut și taie frunze la câini.