”Au fost de toată isprava și au avut o viață frumoasă. Dar sfârșitul e foarte aproape pentru motorul care a schimbat lumea.

Secolul XX a fost al motoarelor cu combustie internă, iar secolul XXI va fi al celor electrice

”Creativitatea umană încă nu a descoperit un proces mecanic pentru a înlocui propulsia cu cai a vehiculelor”, se lamenta Le Petit Journal, un cotidian francez, în decembrie 1893. Încercând să stimuleze inventatorii, publicația a anunțat că organizează, în iulie anul următor, ”un concurs de căruțe fără cai”. Cei 102 de participanți la competiție includeau vehicule propulsate prin abur, petrol, electricitate, aer comprimat și sisteme hidraulice. Doar 21 s-au calificat pentru cursa propriu-zisă de 126 km, care a atras o mulțime uriașă. Câștigătorul detașat a fost motorul cu combustie internă, care, pe parcursul următorului secol, a început să fie folosit la scară industrială și a schimbat lumea.

Dar zilele îi sunt numărate. Progresul rapid în tehnologia bateriilor favorizează motoarele electrice tot mai mult. În Paris, în 1894, nici măcar o mașină electrică nu a ajuns să ia startul, în principal din cauză că aveau nevoie de stații unde să li se înlocuiască bateriile la fiecare 30 km. Mașinile electrice de astăzi, propulsate de baterii pe litiu-ion, se descurcă mult mai bine. Chevrolet Bolt poate să meargă 383 km fără să fie încărcat. Fanii Tesla au condus recent un Model S peste 1000 km cu o singură încărcare. Iar studiile arată că, începând din 2018, costurile totale de cumpărare și posesie ale unei mașini electrice vor fi mai mici decât cele pentru o mașină pe benzină sau motorină. Același studiu estimează că în 2025 vânzarea de mașini electrice va reprezenta 14% din piață, față de 1%, cât e acum, pe măsură ce bateriile sunt tot mai ieftine și tot mai performante. Costul per kilowatt-oră a scăzut de la 1000$ în 2010 la circa 150$ astăzi. Reglementările sunt și ele tot mai aspre. Luna trecută, Marea Britanie s-a înscris pe o listă de țări care a garantat că în 2050 nu se vor mai vinde decât mașini cu zero emisii.

Trecerea de la combustibil și pistoane la baterii și motoare electrice va dura mult mai puțin decât ne așteptăm. Primele spasme ale morții motorului cu combustie internă se simt peste tot în lumea și urmările nu pot fi decât îmbucurătoare.

Implicațiile uriașei schimbări

Ca să putem estima ce ne așteaptă, trebuie să ne gândim cum motorul cu combustie internă a schimbat viața societăților moderne. Lumea nouă a fost reconstruită pentru vehicule cu motor, cu investiții uriașe în rețele de drumuri și în ideea de suburbie, cu toate mall-urile, hypermarket-urile și restaurantele cu drive through ale acesteia. Circa 85% dintre americani ajung la serviciu cu mașina. Iar industria auto a reprezentat și ea un generator de dezvoltare economică și un ingredient care a dus la explozia clasei de mijloc, în toate țările care își reveneau după marile războaie. Astăzi sunt un miliard de mașini pe drumuri, aproape toate propulsate de combustibili fosili. Motorul cu combustie internă și-a atins apogeul.

Dar electrificarea a aruncat industria auto în haos. Cele mai faimoase branduri ale acesteia sunt clădite pe moștenirea motoarelor, în special în Germania. Comparate cu mașinile de azi, cele electrice sunt mult mai simple și au mai puține componente. Sunt mai mult niște computere pe roți. Ceea ce înseamnă că e nevoie de mult mai puțini oameni să le asambleze și mult mai puține sisteme subsidiare care să livreze componente specializate. Muncitorii din fabricile auto se tem deja că îi așteaptă șomajul. În plus, cu mai puține lucruri care să se strice, industria service-urilor și pieselor de schimb se va micșora foarte mult. Dacă producătorii de azi o să continue să se agațe de moștenirea costisitoare a vechilor fabrici, cu forța de muncă supradimensionată, noii producători vor putea evolua nestânjeniți. Mărcile premium ar mai putea rezista un pic prin design și performanțe, dar mașinile ieftine, de masă, vor trebui să fie mult mai competitive, ca și costuri, pentru a putea face față.

Mașinile viitorului s-ar putea să nu mai fie proprietăți personale, ci bunuri comune

Asta dacă presupunem, desigur, că oamenii viitorului vor mai vrea mașini de la bun început. Propulsia electrică, alături de servicii ca Uber și de tehnologia mașinilor care se conduc singure, ar putea însemna că proprietatea ar putea dispărea și va fi înlocuită de transportul de tip serviciu public, în care anumite flote de mașini oferă curse la cerere. Cele mai extreme previziuni spun că asta ar diminua industria auto cu peste 90%. O mulțime de mașini electrice care să fie folosite de toți oamenii, la comun, ar permite orașelor să elibereze brusc spații enorme, în unele orașe chiar până la 25%. Fenomenul suburbiilor se va inversa, permițând orașelor să fie mai mult pentru locuit și muncitorilor să ajungă rapid în afara lor, la serviciu.

Asta ca să nu mai vorbim de beneficiile pentru mediu, care vor fi enorme. Inclusiv când vine vorba de producția lor, mașinile electrice reduc deja consumul total de petrol al industriei cu 55%. Dar cifra va crește pe măsură ce mașinile electrice vor deveni mai eficiente și producția lor mai ”verde”. Poluarea orașelor va scădea enorm. Actualmente, Organizația Mondială a Sănătății spune că poluarea e direct responsabilă de 3,7 milioane de decese anual. 53.000 de americani mor anual din cauza emisiilor autovehiculelor, comparat cu 34.000 care mor în accidente auto.

Autoturismele și autocrațiile

Apoi este petrolul. Aproximativ două treimi din consumul total de petrol al Americii este pe șosele, iar o mare parte din treimea rămasă e folosită pentru a transforma petrolul brut în benzină și motorină. Estimările sunt că cererea pentru petrol își va atinge și ea apogeul în cel mult 10 ani, după care se va prăbuși. Importanța Orientului Mijlociu va scădea dramatic, pe măsură ce țările producătoare de petrol vor fi lăsate cu rezerve mari care vor costa sume infime, asta dacă va mai fi nevoie de ele cu totul. Efectele asupra acestora nu vor fi neapărat negative. În țări precum Angola sau Nigeria, pentru populațiile cărora petrolul a fost în mare parte un blestem, difuziunea importanței economice către alte industrii va fi providențială și foarte benefică.

Între timp, se poartă o bătălie pentru litiu. Prețul carbonatului de litiu a crescut de la 4000$ pe tonă în 2011, la peste 14.000$ azi. Cererea pentru cobalt și alte elemente rare necesare pentru motoarele electrice explodează și ea în timp ce vorbim. Litiul este folosit nu doar pentru propulsia mașinilor. Fabricile își doresc baterii gigantice care să păstreze rezerve de energie când cererea scade și care să fie folosite când aceasta crește din nou. Va face asta din țări bogate în rezerve de litiu ca Chile noile Arabii Saudite? Nu chiar, pentru că mașinile electrice nu consumă resursa. Bateriile vechi de litiu-ion pot fi refolosite și reciclate.

Motorul cu combustie internă a fost o invenție fantastică și s-ar putea să domine în continuare industria navală și cea aviatică pentru multe decenii. Dar, pe pământ, motoarele electrice sunt pe cale să ofere mobilitate și confort superioare la un preț mai mic și mult mai ecologic. Mașinile electrice care se conduc singure ale secolului XXI vor face lumea mai bună la mult mai multe niveluri decât ne-am fi așteptat, așa cum motoarele cu combustie internă au făcut-o, secolul trecut. Dar va fi un drum plin de gropi și obstacole, așa că legați-vă centurile!”

(Jon Barkeley, 12 august 2017, The Economist, ediția print)