Unul dintre puţinii gorjeni care l-au cunoscut foarte bine pe maestrul Dumitru Fărcaş a deplâns moartea acestuia într-un amplu comentariu postat pe pagina sa de Facebook. Gheorghe Porumbel, şeful de la Ansamblul Profesionist „Doina Gorjului” şi-a luat „La revedere” de la cel care a făcut din taragot un instrument confundabil cu numele său, amintind o parte din episoadele în care cei doi au colaborat de-a lungul vremii.

Unul dintre acestea are legătură şi cu genericul emisiunii „Tezaur Folcloric”, celebru atât înainte de 1989, cât şi după, puţină lume ştiind că imaginile cele mai cunoscute de români din genericul respectiv au fost filmate la Novaci, pe actuala Transalpina. Cu 40 de ani în urmă, Fărcaş venea pentru prima dată la Novaci şi dormea chiar acasă la Porumbel, între cei doi legându-se apoi o prietenie de o viaţă.

„Prin jurul anilor 80 ai veacului trecut, în perioada de glorie a Ansamblului «NEDEIA» al Casei de cultură din Novaci, când Marioara Murărescu, Marea Doamnă a Folclorului Românesc, aproape că nu făcea niciun spectacol fără noi, în TVR, ne întâlneam - şi cu Maestrul, dar şi cu atâtea nume mari ale cântecului popular - şi eram mândri că le suntem alături. Şi, dacă Părintele Taragotului a dăruit «Tezaurului folcloric» genericul muzical, putem fi mândri şi noi, novăcenii, c-am dăruit aceluiaşi «Tezaur folcloric» sania trasă de cai cu care se deschid ediţiile din timpul iernii. (Da, ca să ştie toţi şi pentru totdeauna: sania trasă de cai - pe care mă aflu şi eu - este filmată la ieşirea din Novaci spre Rânca, pe Transalpina zilelor noastre, cum intri în pădure după ce treci de monumentul de piatră şi de actuala staţie PECO.) Cu siguranţă, acele vremuri minunate când îmi făceam «pionieratul» în activitatea culturală - fără să ştiu ce mă aşteaptă mai târziu - nu le-am uitat şi, astfel, am dus mai departe, în continuare, colaborarea «Doinei Gorjului» cu nume mari, cu nume grele, de-a dreptul sfinte, ale folclorului românesc al anilor 80, din rândul cărora nu putea să lipsească Dumitru Fărcaş. Mitru, aşa cum îl alintau prietenii, între care şi regretatul meu coleg şi prieten Alecu Drăgoi, aproape că devenise nelipsit de la marile manifestări culturale ale gorjenilor şi din marile spectacole ale Doinei Gorjului”, povesteşte Porumbel.

Marele maestru era aşteptat la începutul verii la festivalul iei de la Peştişani, însă starea de sănătate nu i-a permis o deplasare atât de lungă. „Parcă-l aud, la telefon, când îl sunam: «Da, măi Porumbelule, ce dor te-o mai ajuns de mine?!» Şi îi spuneam ce dor ne-apasă, de Măria Sa, pe noi, gorjenii lui Brâncuşi... Şi astfel grăiesc fiindcă nici două luni de zile nu s-au împlinit de la Sânzâiene, când noi, toţi organizatorii Marelui Festival al Iei Româneşti de la Peştişani, de-acasă de la Brâncuşi, ni l-am dorit pe Marele Maestru în marele spectacol, să mai sfinţească scena încă o dată, alături de «Doina Gorjului». Dar... n-a putut să vină... Era în spital, îl durea un picior şi-a tot sperat, până în ultimul moment, că-l va lăsa durerea. Iar când a realizat că nu va putea ajunge, a început să plângă, la telefon, ca un copil, căci, nu de alta, dar se simţea legat de gorjeni, de oamenii minunaţi ai acestor locuri unde «descoperise» că musteşte românismul adevărat şi patriotismul, aşa cum musteau din sufletu-i mare cât toată Transilvania şi curat precum lacrima izvorului de munte”, mai spune Gheorghe Porumbel într-un mesaj care a strâns sute de aprecieri şi comentarii prin care gorjenii transmit condoleanţe la moartea lui Dumitru Fărcaş.

Galerie foto