În fiecare an, prima zi de Vineri după Paște are loc sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Potrivit tradiției populare se spune că în această zi se dau de pomană alimente și băuturi cum ar fi: pâine, colaci, miere, vin sau apă. 

Se spune că pe lângă ceea ce se dă de pomană este bine să fie făcute și fapte bune. Pomana trebuie făcută din inimă și sincer fără a simți că este o obligație și mai degrabă cu gândul la cei dragi care s-au stins din viață și la Dumnezeu.

În această zi, bisericile fac sfințirea aghesmei mici după Liturghie. Se spune că cei care beau această agheasmă se vindecă, iar în unele locuri se stropește și casa cu agheasmă mică. 

Conform legendei, originea acestei sărbători are la bază o minune petrecută lângă un izvor de lângă Constantinopol. Se spune că un orb și-a recăpătat vederea atunci când s-a spălat pe ochi cu apa din izvor. Omul orb ar fi ajuns călăuzit de viitorul împărat al Bizanțului, Leon I (împăratul de la acea vreme) căruia îi ceruse apă, împăratul fusese călăuzit și îndemnat la rândul lui de glasul Maicii Domnului, spunându-i: “Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape”. Împăratul Leon I ajuns mai târziu la scaunul împărătesc și a construit o biserică din zid la locul respectiv.