Directorul general al CE Oltenia, Laurenţiu Ciurel, a avansat două variante de reorganizare a companiei, care presupun renunţarea la carierele din Motru şi termocentralele Işaniţa şi Craiova, dar şi un grup de la Turceni plus Cariera Peşteana. Analizând cele mai recente date publice la care am avut acces, situaţia financiară la 6 luni, rezultă că Laurenţiu Ciurel vrea să închidă ce este rentabil. O situaţie clară asupra costurilor şi profitabilităţii carierelor şi termocentralelor va fi după publicarea rapoartelor la 31 decembrie 2014.

Potrivit raportului Consiliului de Supraveghere la şase luni, preţul de producţie pe tona de cărbune era de 67 de lei, iar preţul de vânzare 59-60 de lei. Energia se livra cu 181 de lei, iar costul de producţie era de 209 de lei. Datele la 31 decembrie 2014 nu sunt încă publice, însă cel mai probabil sunt asemănătoare. Ar mai fi relevant faptul că în costul de producere a unui megawatt cântăreşte foarte mult materia primă pentru producerea energiei: 101 lei s-au consumat pentru materia primă a energiei, cărbune, gaz şi păcură, 30 de lei înseamnă cheltuielile cu munca vie, iar certificatele carbon 18 lei. În cazul tonei de cărbune, cei mai mulţi bani sunt cheltuiţi cu personalul, 34 de lei, energia 10 lei, iar prestaţia de servicii externe 5 lei. În total, o tonă de cărbune este produsă cu 67 de lei, dar a fost vândut sub cost, cu 59 de lei.

Craiova şi Rovinari, costuri mici

Directorul general al CE Oltenia, Laurenţiu Ciurel, a vorbit despre restructurarea companiei în sensul renunţării la un grup de la Turceni, Craiova şi Işalniţa, dar şi la carierele Lupoaia, Roşiuţa şi Peşteana.

Dacă luăm preţurile de producţie şi de vânzare ale termocentralelor din CE Oltenia constatăm că Rovinariul şi Craiova sunt singurele care au costuri rezonabile şi vând cu profit.

La Turceni, preţul de livrare este de 182 de lei, faţă de costul de producţie de 214 lei. Pentru restructurarea companiei este luat un calcul un grup care are costuri foarte mari. La Rovinari energia e produsă cu 179 de lei şi e vândută cu 181 de lei. Costuri bune are şi Craiova II, propusă de Laurenţiu Ciurel, pentru externalizare din CE Oltenia. Costul de producţie la Craiova II e 168 de lei şi se vinde un MWh cu 175 de lei. Într-adevăr, Craiova are grupuri pe cogenerare de înaltă eficiență. Cea mai mare pierdere este într-aadevăr la SE Işalniţa, unde costul unitar este 220 de lei, iar cel de livrare  181 de lei. Per total, costul de producţie este de 209 lei şi de vânzare 181 de lei. Practic, Rovinari şi Craiova II vând în profit, în timp ce Turceni, dar mai ales Işalniţa în pierdere. La şase luni, Craiova este singura care a avut profit din exploatare de 8.086 de mii de lei, dar per total termocentralele au avut pierdere din exploatare de 124 de milioane.

După situaţia la şase luni, Termocentrala Turceni a produs cea mai mare cantitate de energie din toate grupurile din Oltenia, 2,3 TWh, urmată de Rovinari cu  2,2 TW. Sucursala Craiova a funcţionat mai mult în primul semestru din 2014 faţă de 2013, producând o cantitate de 583 de mii de MWh. Şi Işalniţa a funcţionat dublu, ca număr de ore, şi a produs 823 de mii de MWh. În total, la şase luni, CE Oltenia a produs 6 TWh, având o putere minimă orară pe companie de 1300-1400 MWh.

Carierele din Motru, profitabile

În ceea ce priveşte carierele miniere, niciuna din cele 12 unităţi nu şi-a respectat planul pe primele şase luni la producţia de cărbune. Este înregistrată o producţie totală de 10 milioane de tone faţă de 13 milioane cât îşi propusese Sucursala Divizia Minieră (SDM). La descopertă la fel, probleme mari fiind în special la Roşia, Tismana, Jilţ Nord, Husnicioara şi chiar şi la Roşiuţa.

Cel mai mic cost pe tona de cărbune se obţine la Cariera Lupoaia 45 de lei, 49 de lei Tismana şi 52 de lei Roşiuţa. Adică, acele unităţi propuse spre restructurare. Un cost de producţie sub de preţul de vânzare au carierele Roşia, Jilţ Sud, Peşteana şi Husnicioara, în timp ce Berbeşti, Jilţ Nord, Pinoasa, Rovinari trec de 80 de lei pe tonă.

O mare problemă este lipsa fronturilor de lucru. La 6 luni SDM îşi propunea să achiziţioneze 70 de hectare, dar a cumpărat doar 10. Pe tot anul era de achiziţionat 500 de hectare.

INVESTIŢII

Datele arată că acolo unde au fost operate investiţii, adică la SE Rovinari şi Craiova II, costurile de producţie sunt cele mai mici. Gradul de realizare a programului de investiţii a fost de 17% în minerit şi 28% în energie.