Ion Fugaru şi Mihai Mazilu s-au împăcat în maşina Jandarmeriei, după ce timp de aproape zece ani nu şi-au mai vorbit. Cei doi foşti şefi ai Primăriei Târgu-Cărbuneşti au fost duşi în faţa procurorului cu aceeaşi maşină. Au băut cafeaua împreună şi au mâncat la aceeaşi masă după zece ore petrecute unul lângă altul. Ion Fugaru, fostul viceprimar al oraşului Târgu-Cărbuneşti, a povestit cum au decurs lucrurile.

Reporter: Cum aţi fost luat de acasă şi dus la Parchetul din Constanţa?

Ion Fugaru: S-a întâmplat ceva normal. N-am ce să le reproşez instituţiilor statului. Oamenii şi-au făcut datoria. M-au sunat, m-au anunţat omeneşte. Jandarmii m-au dus la Constanţa. Mi s-a spus înainte să fiu băgat în maşină. M-au întrebat dacă sunt de acord. Nu am avut nimic de obiectat.

Rep.: Am văzut că aţi rămas la mare, după audieri. Aveaţi vacanţa programată sau a fost o decizie pe moment?

I.F.: Eu aveam bilet la mare începând din 26 iulie. Am vorbit cu cineva de la Parchet. Știam că voi fi chemat la Parchetul Constanţa, le-am spus că am bilet la mare şi voi fi acolo. Probabil că procurorii nu prea au încredere în cei pe care urmează să-i audieze. Ce n-au reuşit prietenii noştri, au reuşit cu succes instituţiile statului: Parchetul şi Jandarmeria. Am mers împreună zece ore pe aceeaşi banchetă, unul lângă altul. Au fost discuţii normale, au mai fost şi amintiri. Au mai fost discuţii reale despre ceea a fost în această perioadă. Din ianuarie 2011 şi până în prezent, cât nu am vorbit. Poate aşa a fost destinul. Aşa a vrut Dumnezeu. Împăcarea să fie într-o maşină a Jandarmeriei.

Rep.: Despre ce a fost vorba la Parchet, de ce v-au chemat? A fost un denunţ?

I.F.: Un denunţ, că aşa e moda în România. Eu am ales intrarea în administraţia publică şi mi-am asumat toate riscurile. Începi să fii reclamat, că aşa e la modă la noi. E vorba despre un denunţ la unele contracte semnate de mine şi de Mihai Mazilu în perioada 2008-2011. Vă daţi seama, de acum zece ani! Pentru mine, ar fi ceva dacă te-ar lua pentru ceva mai proaspăt. Să mă pui acum să-mi aduc aminte ce artişti au cântat la Zilele Oraşului în 2008, 2009, 2010 şi 2011, e ceva absurd. Nu ştiu poate ce am făcut anul trecut. Efectiv, a fost împotriva firmelor şi a noastră acest denunţ. Ulterior, Parchetul a ţinut o corespondenţă cu Primăria Târgu-Cărbuneşti, fără ca noi să ştim. Au fost discuţii de aproape un an şi noi n-am ştiut nimic. Mi-a arătat procurorul contracte, ordine de plată, adrese. Doamna procuror s-a mirat: Trebuie să le verificăm. Nu contează ce vechime are denunţul. Trebuie să verificăm ce a fost atunci! Există raportul Curţii de Conturi unde nu a fost constatat nici măcar un leu prejudiciu.

Rep.: Dvs. eraţi acuzat de ceva în acest denunţ?

I.F.: Nu se aminteşte pe nicăieri că am fi primit noi bani. Scrie că am fi ajutat firma respectivă să câştige contractul. Firma e din Bucureşti. Și aici e o problemă. De ce la Constanţa? Dar nu e treaba mea, nu mă interesează. Pot să mă cheme şi la Paris, în final! Să iei în considerare un denunţ după zece ani! Ca-n România! Dar, vorba procurorului, „dacă asta-i viaţa şi situaţia, se poate şi după zece ani”.

Rep.: Dar v-aţi împăcat cu domnul Mazilu în maşina Jandarmeriei sau în faţa procurorului? Cum a fost?

I.F.: În maşină ne-am împăcat, nu în faţa procurorului. Suntem şi noi oameni bătrâni. Procurorul a rămas surprins de situaţia noastră. Aşa a fost destinul, să discutăm zece ore, să bem cafeaua împreună, să mâncăm micul dejun împreună şi apoi să spunem ce am făcut acum zece ani. I-am povestit procurorului că noi nu vorbeam şi chiar s-a bucurat că a reuşit să facă un lucru bun că, în general, procurorii nu prea fac lucruri bune. Eu nu eram certat cu domnul Mazilu. Politica ne-a despărţit în 2010 şi asta a fost situaţia. Au încercat foarte mulţi prieteni comuni să ne facă să stăm la aceeaşi masă, dar nu au reuşit.