Limba română este foarte bogată în expresii și locuțiuni folosite pentru a exprima anumite realități. Unele dintre acestea sunt extrem de plastice și nu pot fi traduse în alte limbi fără să își piardă sensul cum este și cazul expresiei ”A da sfoară în țară”, pe care o auzim frecvent. 

Ce nu știu însă mulți este că expresia și-a schimbat forma inițială și sensul. Dacă vrem să amplificăm ideea că o informație s-a răspândit rapid, spunem că cineva ”a dat sfoară în țară”. Majoritatea vorbitorilor de limba română cunosc sensul acestei expresii, cu atât mai mult cu cât este folosită din timpuri străvechi.

Ce nu știu însă mulți este că nu aceasta era forma inițială a expresiei și că ea s-a schimbat, în timp, în urma folosirii greșite. În forma originală, cuvântul din expresie era ”sfară”, nu ”sfoară”, cuvânt care înseamnă cu totul altceva. ”A da sfară în țară” se referea la a comunica prin intermediul fumului produs de foc.

În perioada în care nu existau mijloace moderne de comunicare, se transmiteau semnale cu ajutorul focului, pentru a fi văzute de la un post de strajă la altul. De aici a fost preluat sensul expresiei, care este ”a da de veste”, ”a anunța”, însă cuvântul ”sfară”, care este un arhaism, a fost înlocuit cu ”sfoară”. Noțiunea ”sfară”, cu forma ”șfară” în Moldova, avea, așadar, sensul de fum. Alexandru Ciorănescu explică în Dicționarul Etimologic al Limbii Române că prin ”sfară” se înțelegea ”un miros greu, însoțit de fum, rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii sau de la lumânările de seu”.