Limba română are numeroase expresii, care mai de care mai colorate și greu de înțeles chiar și pentru români. Specialiștii în lingvistică precizează că „orice definiție a zicalelor presupune o echivalență semantică susceptibilă să permită vorbitorului/lectorului să înțeleagă, să expliciteze în diferite feluri conținutul cuvântului”,  aceștia constatând și posibilitatea unor alternativele ale aceleiași definiții.

În limba română există peste patru sute de expresii și locuțiuni. Între acestea se regăsește și celebra „lemn Tănase”. Această expresie are o semnificație mai puțin știută, care este aceeaşi cu zicalele „a fi cleşte Tănase”, „a fi cui Tănase” sau „a fi rangă Tănase”.

„A fi de lemn” sau „a fi ca lemnul” înseamnă a nu simți nimic sau a fi insensibil. Cumva, insensibilitatea are legătură cu expresia „a dormi buștean”, care se traduce prin a dormi adânc, sau „a se lămuri buștean”, expresie care se folosește atunci când cineva nu este lămurit într-o oarecare privință.

Alăturarea numelui Tănase acestor expresii vine de la simplul fapt că era unul dintre cele mai comune nume masculine românești.

Numele Tănase își are originea în vechiul nume Atanasie, care provine din grecescul Athanasios/Athanasius și Athanasia, care se traduce prin ”nemuritor”, respectiv ”nemurire”, potrivit dicționarului de expresii și locuțiuni românești.

Acesta apare îndeosebi în onomastica ortodoxă din estul Europei, acolo unde a devenit popular datorită faimei şi cultului unui patriarh din Alexandria. În țara noastră, cel mai probabil s-a renunţat treptat la numele de botez Tănase, acesta rămânând doar ca să întărească zicala „lemn Tănase”, adică a fi un insensibil.

În limba română, în afara expresiei „lemn Tănase” mai există alte cinci expresii care conțin cuvântul lemn. Iată care sunt acestea și semnificația fiecăreia dintre ele: a bate în lemn = a dori să nu se împlinească ceva; a îngheța lemn = a îngheța de frig;  limbă de lemn = exprimare ambiguă, absconsă, stereotipă (cultivată de politicieni); a rămâne ca de lemn = a înlemni, a încremeni; a ședea ca găina în lemne = (reg.) a fi posac, tăcut.