Cinci cariere din Complexul Energetic Oltenia vor fi închise până în 2023, iar cărbunele va avea un rol important în mixul energetic până în 2025, se arată în Strategia Energetic Naţională, lansată în dezbatere publică de Ministerul Energiei. Strategia energetică a României până în 2050 pare că se bazează mai mult pe energie nucleară.

Referitor la cărbune, subiect care interesează Gorjul, în strategia energetică este inclusă energia pe lignit, însă cu anumite condiţii. Înlocuirea capacităţilor de producţie a energiei electrice presupune investiţii de la 7 până la 14 mld € până în 2030, în funcție de scenariul de dezvoltare.
„Competitivitatea cărbunelui în mixul de energie electrică depinde de eficienţa în transformare a fiecărui grup în parte, destul de scăzută pentru capacităţile existente, de costul cărbunelui livrat și de preţul certificatelor de emisii EU ETS. Grupurile actuale pe bază de cărbune au un rol important în stabilitatea SEN. Înlocuirea capacităţilor pe bază de cărbune va avea loc în special în special după 2025. Noi capacităţi pe bază de lignit trebuie să aibă parametri supra-critici, eficienţă ridicată şi emisii specifice de GES scăzute“, se arată în strategie. Totodată „energia nucleară este o opţiune strategică pentru România“.

A scăzut producţia de cărbune
România dispune de rezerve totale de 12,6 mld t lignit, cu o putere calorifică medie de 1800 kcal/kg, concentrate geografic în Bazinul Minier Oltenia. Zăcămintele în exploatare totalizează 986 mil t. Producția anuală de lignit a scăzut de la 31,6 mil t în 2012 la 22,1 mil t în 2015, situându-se pe locul șase în UE – după Germania, Polonia, Grecia, Republica Cehă și Bulgaria. Rezervele de huilă, concentrate în bazinul carbonifer al Văii Jiului, totalizează 2,2 mld t, din care 592 mil t se află în perimetre exploatate. Puterea calorifică a huilei româneşti este de 3650 kcal/kg. Producția de huilă, în 2015, a fost 1,29 mil t, în scădere de la 1,87 mil t în 2012.
În strategie se mai spune foarte clar faptul că atât CE Oltenia, cât şi CE Hunedoara „se află într-o situaţie economică critică“. Practic, este pus semnul egal între o companie care plăteşte salariile a 15 mii de oameni şi una care este în faliment. Apare în discuţie gazeificarea lignitului, un subiect care a creat frământări în Gorj, după apariţia unui contract prin care CEO concesiona pe 50 de ani subteranul unor cariere către o firmă controlată de generalului american Wesley Clark, fost consilier al lui Victor Ponta. Mai mult, zilele acestea doi directori din CEO sunt în SUA, iar liderii de sindicat spun că acolo se discută chiar despre implementarea unei tehnologii de gazeificare a cărbunelui: „Traseul gazoductului BRUA va fi situat în apropierea grupurilor de producție de energie electrică din cadrul CEO și CEH (Craiova, Ișalnița, Turceni, Rovinari, Paroșeni, Deva). Astfel, BRUA oferă atractivitate pentru posibile investiții în centrale moderne, pe bază de gaze naturale, având și potențialul de a prelua eventuale volume de gaz metan obținute prin gazeificarea lignitului“.

Închid cinci cariere
În fapt, companiile pe bază de lignit şi huilă reprezintă „o altă vulnerabilitate“. Se preconizează că energia pe lignit nu va face faţă energiilor care nu au presiunea plăţii certificatelor de emisii. „Inevitabil, pe termen lung se va reduce ponderea cărbunelui în mixul de energie primară al României. (...) Referitor la CEO, planul de restructurare prevede închiderea carierelor Husnicioara (2017), Lupoaia (2019), Rovinari Est (2020), Gârla (2020) și Peșteana Nord (2023)“.
Rolul cărbunelui în mixul de energie electrică va depinde de competitivitatea prețului materiei prime, se mai arată în strategie. Pentru a-și păstra locul în mixul energiei electrice, grupurile pe bază de lignit ale CEO trebuie să scadă cât mai mult costul lignitului.
În ceea ce priveşte grupurile energetice, în strategie se precizează că: „Grupurile existente rămân necesare cel puțin până la finalizarea cu succes a lucrărilor de retehnologizare a Unității 1 de la Cernavodă“. Se face o analiză a preţului certificatelor şi se ajunge la concluzia că „proiecțiile de preț pentru energia electrică și pentru certificatele ETS indică păstrarea competitivităţii lignitului în mixul de energie electrică, la un nivel asemănător celui din prezent, cel puțin până în anul 2025. După 2025, competitivitatea lignitului este dificil de evaluat pentru grupurile vechi, depinzând inclusiv de materializarea proiectelor noi sau de prelungirea duratei de viață pentru capacități pe bază de gaz natural sau de energie nucleară“. După 2030 se discută de proiecte pentru noi centrale termoelectrice pe bază de lignit, cu condiția ca acestea să fie prevăzute cu tehnologia de captură, transport și stocare geologică a CO2 (CSC). În funcție de scenariu, modelarea arată că ar putea fi construită o capacitate pe bază de lignit prevăzută cu CSC cuprinsă între 300 MW și 1000 MW. „Pe termen lung, rolul lignitului în mixul energetic poate fi păstrat prin dezvoltarea de noi capacități, prevăzute cu tehnologie de captare, transport și stocare geologică a CO2 (CSC)“.
STRUCTURĂ
În anul 2015, structura producției de energie electrică a fost următoarea: 28% cărbune (în principal lignit), 27% hidro, 18% nuclear, 13% gaz natural, 11% eolian, 2% fotovoltaic și 1% biomasă. În perioada ianuarie-octombrie 2016, structura producției a fost: 29% hidro, 25% cărbune, 18% nuclear, 15% gaz natural, 10% eolian, 2% fotovoltaic și 1% biomasă.