Două seturi de dinți neanderthalieni găsiți acum mai bine de 100 de ani s-au dovedit că prezentau unele caracteristici umane distincte. Noile cercetări sugerează că cei doi indivizi ar fi putut face parte dintr-o „populație hibridă” apărută prin încrucișarea dintre neanderthalieni și oamenii moderni.

Cei 13 dinți neandertali au fost descoperiți la începutul secolului al XX-lea în La Cotte de St Brelade din Jersey, o mică insulă britanică aflată în largul coastei de nord a Franței. Depozitele din peștera din apropiere sugerează că dinții au o vechime mai mică de 48.000 de ani iar neanderthalienii au dispărut acum aproximativ 40.000 de ani.

Fosilele au fost cercetate din nou, iar noul studiu, publicat în Journal of Human Evolution, arată că dinții au unele caracteristici clare ale omului de Neanderthal, dar nu sunt tipici pentru acești hominizi dispăruți. Forma distinctă este tipică oamenilor moderni.

Anterior, se credea că dinții aparțineau aceluiași individ, dar noile cercetări sugerează că provin de la cel puțin doi adulți, ceea ce indică trăsături predominante în populație. Astfel, ar putea indica faptul că hominizii din La Cotte ar fi putut fi o „populație hibridă” care avea un amestec puternic de strămoși neanderthalieni și oameni moderni, o idee pe care cercetătorii de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, Institutul de Arheologie UCL și Universitatea din Kent speră să o susțină cu dovezi din ADN-ul antic.

Ideea unei populații hibride ar putea fi testată prin recuperarea ADN-ului antic din dinți, ceea ce este acum în curs de investigare. Oamenii moderni și neanderthalienii s-au încrucișat între ei în mai multe rânduri de-a lungul istoriei lor suprapuse. Ca urmare a acestor întâlniri, fiecare populație umană de pe Pământ are în genomul său părți de ADN neanderthalian. În special la europeni se estimează că în jur de 1 până la 4% din gene provin din strămoși neanderthalieni.