În istorie nu s-a schimbat nimic în bine și nu a venit în fruntea norodului un lider demn de urmat fără ca necăjiții, oamenii simpli și încovoiați de dureri și griji să scoată sabia dreptății! Doar atunci când cei mulți și fără speranță au spus AJUNGE!, doar atunci a fost de ajuns. Am crescut ca tânăr și m-am copt ca om cu arma în mână. Am fost educat să apăr. Am învățat să ascult vocea tăcută a mulțimii să aud dacă acolo, în necazul și truda ei sunt strigăte de ajutor. Am sărit de câte ori a fost nevoie. Acum, când grijile și sărăcia, foamea și plecatul tinerilor în pribegie prin lume, pensiile mici și bolile multe, sufocă speranța gorjeanului de rând, acum vocea lui de revoltă e mută și sabia lui de dreptate stă-n teacă! Doamne, sincer nu știu de ce! De ce gorjenii mei lasă viața să treacă pe lângă ei după cheful unor jefuitori de averi și speranțe? De ce nu se ridică să-și apere copiii, locurile de muncă, mâncarea de fiece zi sau visul de trai mai bun? De unde frica acestui neam oltenesc atât de încercat și atât de dovedit puternic în trecut? Cum au putut niște slugi să bage 26 de ani frica în adevărații stăpâni ai locului? De ce nu trag urmașii pandurilor sabia revoluției și a libertății din teacă și să se unească în ceată și apoi în oaste și meargă la luptă pentru viață și viitor? Vremurile tulburi au venit iar. Schimbarea trebuie făcută! Noi suntem cei așteptați să o zidim în anii ce vin! Amarul îl știm și-l trăim de prea mult timp! Lipsește vocea care, din miezul Gorjului, să strige adunarea. Lipsește curajul de a o auzi. Pentru mine, cel pregătit de luptă și curat în gând, este mirare mare să văd cum frica sau nepăsarea ucid lent dar sigur șansa de eliberare, de trai nou, de speranță.
Mă numesc Octavian Lupulescu și am tras de mult sabia din teacă, am strigat de mult că ajunge cu hoția și supușenia, am decis de mult să mă pun în slujba gorjenilor. Mă rog la Domnul nostru să ridice odată Gorjul, să tragă săbiile oltenilor din teacă și să le lumineze drumul spre un trai mai bun, fără de stăpâni și fără hoți. Banii oamenilor să lucreze pentru oameni. Copiii să muncească și să-și facă rost lângă părinți, bătrânii să zâmbească sănătoși…asta e lupta mea! Așa să-mi ajute Dumnezeu!
Octavian Lupulescu