Nimic nu este imposibil dacă ai curajul să lupţi pentru visele tale! Este motto-ul după care s-a ghidat un gorjean ce şi-a petrecut o parte din copilărie în orfelinat. Ion Schinteie din Peştişani lucrează de câţiva ani în Italia, iar de sărbători s-a întors acasă. Primul său gând a fost acela de a-i face pe copiii din centrul de plasament să simtă cu adevărat spiritul sărbătorilor. Gorjeanul vrea să doneze un porc pe care să-l sacrifice pentru copiii de la Vădeni.

Ion Schinteie este din satul Brădiceni, comuna Peştişani, iar de mai mulţi ani lucrează în străinătate. Cu banii câştigaţi de el a reuşit să-şi facă o casă şi o gospodărie, aşa cum visa încă din copilărie. Deşi este căsătorit şi are doi copii, cu vârste de 6, respectiv 8 ani, bărbatul nu a uitat experienţele petrecute în orfelinat.

Ion Schinteie împreună cu cei trei fraţi ai săi au ajuns în centrul de plasament după ce mama lor a rămas fără un picior. „Mama lucra la munte, la amanejarea drumurilor, iar în urma unui accident de muncă şi-a pierdut un picior. Tata nu a vrut să ştie niciodată de noi. Mama a stat foarte mult timp prin spitale, iar noi am rămas cu bunica. Cei de la Protecţia Copilului au decis să ne ia în centrele de plasament. Am stat cam doi-trei ani în centru, ne transferaseră de la Peştişani la Şcoala 7 de la Vădeni. Nu ne-am putut acomoda în centrele de protecţie a copilului. Fugeam mereu acasă, primul care a fugit din centru a fost fratele meu, apoi am început să fugim şi noi cu el. Plecam seara, iar dimineaţa la ora 5.00 ne luau poliţiştii direct din pat, de acasă de la bunica, ne aduceau în centru, iar peste câteva zile fugeam iar. Acum am înţeles că sunt alte condiţii în centrele de plasament. Prin anii 81, aici era mai rău ca la armată. Eram supuşi faţă de copiii mai mari din centru, ei făceau toate regulile: ne puneau să le spălăm ciorapi, să spălăm pe jos, ne persecutau rău, îşi băteau joc de noi, cred că şi de asta fugeam. Cei de la Protecţia Copilului au văzut că nu este chip să ne ţină aici şi ne-au lăsat până la urmă să mergem acasă. Eu am stat în centru 2 ani şi 6 luni, apoi am plecat acasă. Împreună cu fratele meu munceam prin sat, iar apoi i-am adus acasă şi pe ceilalţi doi fraţi”, povesteşte Ion Schinteie.

Are o avere frumoasă, dar nu a uitat de unde a plecat

Ion Schinteie lucrează de vreo 5 ani în Italia, ca şofer pe tir, după ce mai mult timp a muncit în Spania, în agricultură. Cu banii câştigaţi în străinătate şi-a făcut o gospodărie de invidiat: o casă frumoasă, animale multe, două maşini, tractor, plug, semănătoare şi multe alte utilaje agricole. Acum vrea să-şi deschidă o fermă de porci. „Mă consider un om realizat, am o familie frumoasă şi tot ce-mi trebuie. Iniţial, am lucrat în Spania, în agricultură, după care am plecat în Italia, lucrez şofer pe tir. Se câştigă bani frumoşi, dar oricât de bine suntem plătiţi în străinătate, tot ca nişte slugi suntem văzuţi. Eu aş vrea să mă întorc în ţară, vreau să-mi deschid o fermă de porci, dar e foarte multă birocraţie. Dacă nu se poate, voi pleca înapoi în Italia”, a declarat Ion Schinteie.

Deşi se consideră un om realizat, Ion Schinteie nu a uitat de unde a plecat. Acesta vrea ca, de sărbători, să-i ajute pe copiii din centrul de plasament. „Am prins şi eu sărbătorile în centru de plasament şi îmi doream să tai şi eu porcul, să primesc cadouri şi să am mese îmbelşugate. Am muncit mult să am toate astea, dar mi-am realizat visele. Acum vreau să fac şi eu ceva pentru copiii din centrul de plasment. Am vreo 8 porci cam de 100 de kilograme şi vreau ca unul să-l donez copiilor din centrul de la Vădeni. Ştiu că anual Consiliul Judeţean taie un porc pentru copiii instituţionalizaţi, dar acolo merg 15-20 de copii. Eu vreau ca porcul să-l tai aici, în curtea centrului, să participe toţi copiii. Am o dubiţă, am posibilitatea să-l transport, vin cu butelia mea, cu fraţii mei şi-l pregătim pentru copii. Muncind prin Spania şi Italia, mi-am dat seama că trebuie să faci bine ca să-ţi ajute Dumnezeu să câştigi bani. Eu ştiu cum sunt sărbătorile în centru şi sunt dispus să mai cumpăr şi altceva pentru copiii. Ştiu că a existat o perioadă în viaţa mea când fiecare leu conta şi mă bucuram chiar şi de o eugenie primită de la cineva”, a precizat Ion Schinteie.