Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, sau Sfantul Dumitru, cum mai este cunoscut în popor, este pomenit în calendarul creştin ortodox și în cel greco-catolic la 26 octombrie.

Sfântul Mucenic Dimitrie s-a născut în cetatea Solun (Tesalonic), din părinţi de neam bun şi drept-credincioşi.

Tatăl său era voievod în cetatea Solunului şi era creştin. Dar nu îndrăznea să mărturisească public credinţa în Hristos, căci atunci era mare prigoană asupra creştinilor din partea păgânilor împăraţi.

"El avea în palatul său o cămară ascunsă de rugăciune, în care erau două sfinte icoane, împodobite cu aur şi cu pietre scumpe: una a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a întrupat, iar alta a Preasfintei Sale Maici, Fecioara Maria, înaintea cărora întotdeauna aprindea candela şi aducea tămâie şi se ruga împreună cu soţia sa cea de o credinţă, adevăratului Dumnezeu, Cel ce locuieşte întru cei de sus, Fiului Său Unul născut şi Fecioarei Maria cea preanevinovată. Asemenea era şi milostiv către săraci şi aducea mari faceri de bine celor care le trebuiau. Dar nu aveau fii, şi pentru aceasta erau în mare mâhnire şi se rugau lui Dumnezeu cu tot dinadinsul, ca să le dea moştenitori casei lor" (Vieţile Sfinţilor).

Sfântul Dimitrie a fost fiul pe care cei doi soţi l-au primit de la Dumnezeu, după multe rugăciuni la Maica Domnului şi la Mântuitorul Hristos

Când copilul a ajuns la vârsta la care să poată cunoaşte şi să înţeleagă adevărul, a fost dus de părinţii săi, în camera lor de rugăciune, unde a văzut sfintele icoane. Aici chemând în taină un preot şi câţiva creştini, prieteni ai lor, l-au botezat pe fiul lor în numele Preasfintei Treimi.

După moartea tatălui său, Sfântul Dumitru a fost chemat de împăratul Maximian (286-305) şi numit în locul acestuia, încredinţându-i-se Tesalonicul, cu ordinul de a-l curăţa de creştini.

Nu numai că Sfântul Dimitrie a încălcat această dispoziţie, dar odată întors în cetate a început să propovăduiască Evanghelia. În scurt timp, i s-a făcut cunoscut împăratului că Dimitrie este creştin şi pe mulţi îi aducea la credinţa sa, lucru pe care auzindu-l acesta, s-a mâniat şi a dorit să meargă în cetatea Tesalonicului să vadă cu ochii săi.

Întorcându-se victorios după o luptă în părţile de răsărit ale imperiului, Maximian a ajuns şi la Tesalonic. Aici l-a chemat în faţa sa pe guvernatorul cetăţii, tânărul Dimitrie, care stând înaintea împăratului, cu mare îndrăzneală a mărturisit că este creştin.

A fost închis, iar în ziua de douăzeci şi şase a lunii octombrie, au intrat ostaşii în temniţa în care Sfântul Dimitrie fusese aruncat şi găsindu-l stând la rugăciune, l-au împuns cu suliţele. Întâia suliţă cu care a fost lovit a fost în coasta dreaptă, în locul în care a fost împuns şi Hristos pe cruce, Sfântul Mucenic Dimitrie suferind astfel moarte martirică.

Creştinii au luat în noaptea următoare trupul Sfântului Mucenic şi l-au îngropat, iar deasupra mormântului au zidit o bisericuţă în care se săvârşeau multe minuni. În această bisericuţă a intrat prefectul Iliricului, Leontie, şi în timp ce se ruga, s-a vindecat de o boală care îl chinuia de multă vreme. Pentru acest fapt, Leontie a mulţumit lui Dumnezeu şi Sfântului Mucenic Dimitrie şi a zidit o biserică mai mare şi mai frumoasă în locul celei dintâi.

Când s-a săpat temelia pentru această construcţie, au fost găsite moaştele Sfântului Dimitrie, care izvorau mir bine mirositor, în aşa fel încât toată cetatea a fost umplută de mireasmă. De aceea, i se mai spune Sfântului Mucenic Dimitrie şi Izvorâtorul de Mir.

Edificiul paleocreştin original există şi astăzi şi face parte din site-ul Monumentelor Paleocreştine şi Bizantine din Tesalonic, aflându-se pe lista monumentelor din Patrimoniul mondial UNESCO din anul 1988.

Biserica Sfântul Dimitrie din Tesalonic adăposteşte moaştele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, care este şi ocrotitorul oraşului.

Tradiții de Sfântul Dimitrie
 

În tradiția populară, Sfântul Dumitru este cel care aduce începutului iernii. Se spune că din cresc șansele ca gerul să apară, iar frunzele copacilor să cadă.

În ajuntul sărbătorii, în sate se face câte un foc, iar copiii sar peste acesta pentru a se asigura că țin bolile departe, potrivit stirileprotv.ro.

Se spune că dacă în această zi este lună plină și senin, ne așteaptă o iarnă blândă, dar dacă nu este lună și nici cerul nu este senin, atunci ne așteaptă o iarnă grea.

Nu trebuie folosit pieptănul în această zi pentru nu atrage necazurile. Cei care vor respecta cu sfințenie această zi vor fi feriți de boli.

În Dobrogea, există “datina Saiegiilor”, adică tinerii merg din casă în casă cântând din fluiere și cavale și primesc bani de la săteni.

În unele zone, în Bucovina de pildă, este musai ca usturoiul să fie semănat până de Sfântul Dumitru. Altfel, se anunță pagubă.

Este zi în care trebuie să se împartă fructe uscate, covrigi, mere, nuci sau – în unele zone - colivă și grâu fiert în lapte.

Conform unei alte tradiții, ciobanii trebuie să fie atenți la cum dorm oile. Dacă prima care se va trezi va fi o oaie albă și aceasta va pleca în jos, iarna va fi grea; dar dacă se va trezi prima dată o oaie neagră și va pleca în sus, iarna va fi ușoară, mai scrie sursa citată.

Ciobanul trebuie să își așeze cojocul în mijlocul oilor. Dacă se va așeza pe acesta o oaie albă, iarna va fi aspră, iar dacă se va așeza o oaie neagră, iarna va fi una blândă.

Tot în această zi, se tund coamele cailor tineri pentru ca aceasta să crească cât mai frumos.