Nu, nu, fetița mea nu primește, nu credem în ea, nu există, nu o aplicăm, evident, nu. Ea cu noi…ei bine, asta e o altă poveste.

Categoria 0-3 luni Prietenele mele dragi mi-au făcut cel mai frumos cadou când am născut: un balansoar. L-am iubit, ce să mai, acolo o hrăneam/adormeam/mă jucam cu a mea când era mică, mică. Zi si noapte sau fie zi fie noapte. Oare v-am zis cum simt că mi se învârte un cuțit în stomac când o aud plângând? Sar de 100 de coți oriunde aș fi și fug la ea. Și așa am făcut și în noaptea aia. Se trezise și îi era foame. Și plângea. Plânsul ăla de nou-născut. Impetuos, urgent, vital. Mamă și mi-am luat avânt și dă-i și aleargă și dă-i și aleargă către patul plodului. Lângă care era balansoarul, că doar da, acolo ședea el. Și așa frumos și alb cum e are niște picioare extrem, dar extrem de ascuțite. Piciorul meu drept s-a înfipt în el. La propriu. Am o ditamai cicatricea de la el. Crunt.

Categoria 3-6 luni O, și ce magie, plodul își descoperă mâinile și nu numai, și că poate face chestii cu ele. Și dă-i și apucă și trage și ține. Da, fix părul meu drag și scump, puținul de îți mai rămâne după ce cade cu tonele (că da, cade după naștere și nu înainte). Și râde. Fericită. Și tu ai ochii în lacrimi, sigur. Nu, la tine nu e de la fericire.

Categoria 6 luni- 1 an Nu m-a bătut de la 6 luni la 1 an, dar cumva, de încercat a încercat. Adică cine n-a trecut prin aruncatul cu mâncare la diversificare n-a trecut prin nimic. Îmi zâmbea gingaș și suav cu lingurița aia mică în mână pe post de armă alba și jap cu spanacul fix între ochii mei. Și dă-i și râzi, și dă-i și râzi. Tot ea, desigur.

Categoria 1 an-2 ani Blestematele alea de jucării mici. Lego, cuburi, jocul ăla afurisit  drăguț cu chestii mici de pus pe planșă. Mașinuțe, girăfuțe șamd. Chestii. Să calci pe o de-aia când mergi diafan ca o gazelă prin sufragerie. E…divin.

Categoria 2 ani- 3 ani A mea a mers mai greu. La noi asta a fost perioada cu cățăratul pe mami. Pe spate, să facem căluțul prin casă. Dacă stăteam întinsă pe jos i se părea o idee bună să îmi facă oleacă de masaj din ăla cu picioarele și mers în echilibru. Fără pic de milă. Așa, ca și cum eu aș fi fost un covoraș pufos. Cred că atunci am dat jos burta, de la atât încordat abdomenul.

Categoria 3 ani – 4 ani Asta abia a debutat. Seara la nani avem program de citit și/sau drăgălit. Adică la citit e după cum îți e norocul, la drăgălit musai eu. Mă duc la ea în pătuț, mă ia în brațe, mai râde, mai îmi cântă un cântecel, mai îmi arată cum face un fluturaș, eu o rog să închidă ochii că mâine ne trezim devreme și așa repetăm până adoarme. Într-o seară, în timp ce ne răsfățam noi așa pre noapte bună s-a întors cu un elan nețărmuit cu căpșorul ei mic și foarte înțelept, dar și extrem, extrem de tare, fix în nasul meu. Și acum simt unde m-a lovit (cu 2 săptămâni în urmă). Am crezut că l-a rupt sau ceva, dar se pare că nu. E încă acolo. Într-o singură bucată.

Acum serios, daca urmează ochii vineți fac grevă.

www.sleepy00.com