Traian Băsescu a renunţat la rolul de apărător şi protector declarat al Elenei Udrea. A fost evident ieri, după lungul discurs de la congresul PMP. Unde nu a putut spune nimic mai bun decât că speră ca Udrea să-i demonstreze încă o dacă că este un om cinstit. Nici măcar nu i-a acordat prezumţia de nevinovăţie, a mers pe ideea că Udrea trebuie să-şi demonstreze nevinovăţia. La declaraţiile de după congres, Băsescu a fost şi mai explicit. În timp ce despre fratele lui a afirmat că a fost victima unei înscenări (a cui?), despre Elena Udrea a spus că „ei i se pare că nu este un proces corect”.

Elena Udrea pare, pe zi ce trece, un biet pion al mafiei politico-securistice, care s-a crezut mai mult, e adevărat, dar care este acum sacrificat pe altarul greilor care trebuie să scape. Dacă Udrea este vinovată de lucrurile de care o acuză acum procurorii, este imposibil ca Băsescu să nu fi ştiut. Şi totuşi, ne-a prezentat-o mereu drept cel mai cinstit politician. Băsescu trebuie să explice asta, ceea ce ieri nu a făcut. A aruncat doar câteva vorbe pe această temă şi asta doar pentru că presiunea publică devenise uriaşă. Apoi a umplut timpul cu atacuri la presă şi cu politică externă. Primele pentru a avea loc în jurnalele de ştiri, politica externă pentru a se prezenta drept un om preocupat de lucruri mari.

E greu de crezut că Udrea a fost un politician cinstit. Nici măcar ea nu joacă pe cartea asta, ştiind că nu ar fi crezută. Spune că nimic din ce fac politicienii nu-i este străin. În felul acesta, îşi recunoaşte nişte păcate, dar arată şi ipocrizia celor care o critică. Şi totuşi, Udrea trage nişte semnale de alarmă reale. Este clar că DNA are şi o agendă politică, atâta vreme cât patru ani nu a întrebat-o nimeni nimic de Gala Bute, de dosarul Microsoft sau de terenul de la Nana, iar după ce a rămas fără „protector”, au fost trei cereri de arestare în două ore. Iar atunci când unele dosare sunt ţinute la sertar, putem şi să ne imaginăm că altele au fost scoase în anumite momente tot din interese politice. Asta nu înseamnă că dosarele nu sunt pe bune, cel mai probabil infracţiunile sunt reale şi să zicem că şi bine instrumentate. Dar, dosarele sunt lucrate sau puse în stand-bye de procurori în funcţie de interese politice. Nici măcar DNA nu are argumente să nege asta după cazul Udrea. Care Elena Udrea, dacă şi-ar asuma fără rezerve spunerea adevărului, ar putea să aibă viitor în politică şi după nişte ani de puşcărie. Dacă merge cu jumătăţi de adevăruri, dând impresia de şantaj sau de protejare a greilor, nu va avea mulţi aliaţi. Mingea e la ea în teren, depinde cum o joacă.