Tocmai acum, înainte de alegerile pentru parlamentarii europeni, activiştii din eşalonul doi al PSD, baronii locali, au ieşit la înaintare punându-şi în gardă electoratul cu faptul că  după alegeri PSD-ul va rupe coaliţia care şi aşa se mai ţine doar într-o scamă. Până acum eşalonul 1 nu avea nici un fel de greaţă când minţea cu neruşinare că e totul în regulă şi ceea ce vedeam şi auzeam şi gândeam cu toţii de mult timp nu sunt decât mici disfuncţionalităţi inerente. Ca să vezi! Poporul a mai avut încă o dată dreptate! Social democraţii se dau loviţi în orgoliul de primă doamnă şi-i lasă pe democrat liberali cu problema în baltă. Nici că se putea mai bine! Ne săturasem să fim luaţi de proşti după ce i-am făcut pe toţi domni. Cel mai des invocat motiv al nemulţumirilor social democrate este legat de problemele mineritului şi ale energiei pe care le-au călărit şi supt ani de zile de aproape că s-a ales praful de ele. Mai de-a dreptul problema s-a pus aşa: ori ne daţi nouă jucăriile, pe lângă care plantăm tot felul de căpuşe ca să avem şi noi de un covrig, ori plecăm! Se pare că oricâte presiuni interne şi internaţionale au făcut nu le-a ieşit aranjamentul. Aşa se face că au apelat la ultima sperietoare, ieşirea de la guvernare, urmată de remaniere şi încercarea de-a surda de a conduce ţara cu un guvern pândit de un parlament în care majoritatea nu are aceeaşi culoare politică. Situaţia PD-L, rămas singur în Siberia din care se vor năpusti lupii, nu este tocmai roz, dar totdeuna se găsesc soluţii. În politică, se spune, nu există soluţii imorale, ci doar soluţii  de conjunctură.

Acţiunea PSD pare  una de aducere a PD-L în poziţia de ofsaid când te flueră arbitrul şi te obligă să baţi lovitură liberă. Reacţia democrat liberalilor pare uşor nereală, suspect de liniştită, de parcă aşteptau şi ei demult să se întâmple. Într-o astfel de situaţie nu-ți poţi pune decât fireasca întrebare: ce se întâmplă? Dacă se poate şi aşa, atunci de ce circul acesta pe banii noştri!? Ieşirea PSD din coaliţie şi implicit de la guvernare îl va face pe Băsescu să se pronunţe rapid pentru candidatura la prezidenţiale. Dacă nu va face asta cei plecaţi se vor strădui să ne sperie cu tot felul de scenarii. Avântul revoluţionar al lui Geoană, că în această ecuaţie Crin Antonescu nu contează decât pentru turul 1, va atinge într-o astfel de perspectivă apogeul, chiar dacă mulţi mizează pe faptul că va obosi şi-şi va demonetiza propria imagine prin expunere excesivă. Anunţarea candidaturii lui Băsescu va ridica moralul  electoratului PD-L şi va atrage electori de altă culoare. În orice situaţie ne-am afla, în toamnă, alegerile vor fi câştigate de Băsescu, lucru de necontestat chiar şi de  liberalii şi pesdiştii lucizi. După câştigarea alegerilor prezidenţiale, ori unii, ori alţii vor provoca alegeri anticipate pentru schimbarea  majorităţii parlamentare şi atunci într-adevăr va fi o luptă pe viaţă şi pe moarte, doar că actuala configuraţie politică va fi un pic modificată!