Ieri am asistat la o confruntare verbală între un susţinător Victor Ponta şi un susţinător Klaus Iohannis, care comentau cele două confruntări televizate din această săptămână. Suporterul lui Iohannis recunoştea superioritatea discursului lui Ponta, dar îi explica amicului său că premierul a minţit aproape în fiecare intervenţie. A minţit când a spus că a fost el la Înalta Curtea pentru a-şi lămuri situaţia cu plagiatul şi că judecătorii au decis că lucrarea sa de doctorat nu a fost plagiată. A minţit când a spus că la mitingul anti-DNA de la Piteşti, unde Ponta a fost cu penalii din PSD, ar fi fost şi Crin Antonescu. A minţit când a spus că are date de la Institutul Naţional de Statistică privind creşterea economică de 1% pe trimestrul al treilea. A minţit când a spus că Germania i-a interzis să deschidă secţii de votare în alte locuri decât ambasade şi consulate. A minţit când a spus că legea nu-i permite suplimentarea secţiilor de votare între cele două tururi de scrutin. A minţit sau a greşit când a spus că punctul de TVA este de 2,6 mld în loc de 2,2. A minţit când a spus că recomandările Comisiei de la Veneţia nu permit suplimentarea secţiilor de votare. Ponta a minţit când a spus despre el că este sincer, cinstit şi că lui i se datorează ofensiva DNA împotriva baronilor.

Ei bine, la toate aceste argumente, susţinătorul PSD a răspuns simplu: Si ce dacă minte? Bine că ştie să mintă, decât Iohannis al vostru care nu leagă două vorbe. După care, când au fost abordate temele anticorupţie, reacţia a fost asemănătoare: Şi ce dacă fură? Important este să facă ceva şi pentru noi.

Oare câţi români consideră că a minţi şi a fura nu sunt lucruri chiar atât de grave încât să nu poţi conduce o ţară? Probabil că mulţi. Altfel este destul de greu de explicat cum judeţele cu baroni arestaţi au fost pe primul loc la numărul de voturi pentru Ponta. Mă gândesc că dacă veneau procurorii DNA înainte de alegeri pe la poarta lui Cârciumaru sau sub balconul lui Călinoiu, solidaritatea celor cărora nu le pasă ar fi adus 80% din voturi în dreptul lui Ponta.

Oare cât de departe merge acest: şi ce dacă? Şi ce dacă a plagiat? Şi ce dacă a intrat în bacalaureat deşi a lipsit opt luni în ultimul an de liceu, fiind în Franţa? Şi ce dacă nu l-au văzut colegii la examenul de bac, ci doar pe listele cu rezultatul? Şi ce dacă a fost promovat la Parchetul General cu trei ani vechime ca procuror, deşi legea prevedea minimum opt ani? Şi ce dacă o fi avut legătură faptul că a fost ofiţer acoperit? Şi ce dacă a fost ultimul om care l-a văzut pe procurorul Panait în viaţă, înainte de a se sinucide? Şi ce dacă a avut ordin de la SIE să scape câţiva ofiţeri acoperiţi de dosare penale? Şi ce dacă minte că este gorjean, deşi şi-a făcut buletin de Baia de Fier în 2006, pentru a putea primi bani de chirie de la Parlament, deşi locuia în Bucureşti. Şi ce dacă a căpuşat complexurile energetice din Gorj? Şi ce dacă are şapte case, dar numai jumătate în declaraţie de avere? Şi ce dacă transferă miliarde de la buget pe cardurile unor profesori, funcţionari, medici etc., pentru a aduna mai multe voturi? Şi ce dacă a furat dreptul la vot al românilor din diaspora şi al studenţilor?

Şi ce dacă? O face cu talent.