Cât tupeu trebuie să aibă conducerea unei companii de stat să facă un chef cu sute de oameni, când două mii de angajaţi aşteaptă de la o zi la alta să fie concediaţi. Complexul Energetic Oltenia a confirmat vineri, prin vocea directorului Medinţu, informaţia publicată de Pandurul, potrivit căreia două mii de salariaţi vor fi concediaţi colectiv. Asta nu i-a împiedicat pe şefii CE Oltenia să chefuiască alături de şefii politici ai judeţului la un restaurant luxos din Târgu Jiu. Cât de rupţi de realitate să fie aceşti oameni? Cum le intră şampania pe gât, când ştiu că au avut la 9 luni pierderi de aproape trei mii de miliarde de lei vechi? Cum pot să înghită chifteaua, când ştiu că vor lăsa două mii de familii fără un salariu în casă?

O vină o au însă şi angajaţii CE Oltenia. Minerii şi energeticienii au uitat ce înseamnă să ceară respectarea drepturilor legale. Singurele sindicate puternice care mai rămăseseră după două decenii de tranziţie, cele din minerit şi energie, au fost făcute praf de administraţia CE Oltenia, în complicitate cu liderii PSD şi cu directorii unor instituţii publice. Liderii de sindicat se dovedesc incapabili să îşi apere oamenii, dar şi pentru că au fost abandonaţi de salariaţi. Minerii nu mai sunt solidari unii cu alţii şi asta se vede. Fiecare se teme doar pentru locul lui de muncă, nu şi pentru al colegului.

Acum ceva ani, nimeni nu şi-ar fi permis să facă în secret un plan de concediere pentru 2.000 de oameni. Totul se negocia, se promiteau alternative, unele rămânând la stadiul de promisiuni. Ăştia nici măcar nu se sinchisesc să anunţe liderii sindicali sau salariaţii că fac concedieri, pentru că nu dau doi bani nici pe unii, nici pe alţii. Pe de altă parte, acum ceva ani, minerii şi energeticienii ar fi renunţat la cele două săptămâni de vacanţă de iarnă şi ar fi fost în stradă. Oamenii trebuie să înţeleagă faptul că abuzurile nu vor înceta dacă ei se vor teme să reacţioneze. Politicienii au arătat deja că nu le pasă, guvernul la fel, câtă vreme consideră performant un manager care are pierderi de aproape trei mii de miliarde de lei vechi. Nu bun, ci performant, aşa zic Ponta şi Călinoiu. Politicienii îşi permit să nu le pese pentru că vocile minerilor şi energeticienilor nu se mai aud. Cum să îl contrazici pe Călinoiu când spune că minerii nu au fost niciodată atât de mulţumiţi, câtă vreme minerii tac?