Adi Rusu e cel mai vechi jucător din lotul pandurilor. La Tg-Jiu din 2007, Rusu e mai „veteran” decât Mingote cu 6 luni. Rusu a fost mereu omul bun la toate la Pandurii. A jucat pe mai multe posturi şi spune acum despre copiii săi că sunt gorjeni. Urmează un interviu realizat pentru site-ul oficial al clubului.

Reporter: Adi eşti deja veteran la Pandurii, de 6 ani aici, cum te simţi?

Adi Rusu: Îmi amintesc şi acum când eram în Austria şi semnam pe 5 ani cu Pandurii şi mă gândeam că n-o să stau eu 5 ani...Dar uite chiar că am mai prelungit cu încă 2 ani! A fost o perioadă cu bune, cu rele, greutăţi, satisfacţii. Parcă totuşi veteran sună cam urât, poate ierarhic aşa, că la vârstă sigur nu sunt. Pot să spun că mă simt ca acasă aici, familia mea se simte ca acasă, declar că sunt gorjeni 100%. Fiul meu a venit la 3 săptămâni la Tg-Jiu, iar fiica mea s-a născut la Timişoara, dar deja la a treia zi a venit aici.

Rep.: Pe unde ai fost suporterii te-au iubit, care e secretul?

A.R.: Sunt eu şi nimic mai mult. Sunt un tip sincer, bătăios, care pune foarte mult suflet în tot ceea ce face. Când intru pe teren, pun totul în slujba echipei, nu mai ţin cont de mine, de nimic. Sunt convins că suporterii pandurilor ţin cont de asta şi văd când cineva joacă cu inima şi sufletul şi când cineva joacă pentru alte interese.

Rep.: Ai lucrat la Pandurii cu mai mulţi antrenori, de care te-ai simţit mai apreciat, poate ţi-a plăcut şi stilul lui?

A.R.: Primul antrenor care m-a dorit foarte mult a fost Eugen Neagoe. Pentru mine va rămâne un mare caracter, o să-i mulţumesc toată viaţa că a insistat să mă aducă şi s-a plătit atunci o sumă importantă pe mine. M-am înţeles bine cu toţi antrenorii până la urmă, dovadă că au trecut atâţia pe aici în 5 ani şi jumătate, 6-7 antrenori, şi a fost o relaţie de respect reciproc cu toţi.

Rep.: De-a lungul anilor ai fost plimbat pe mai multe posturi, fundaş central, lateral şi chiar mijlocaş la închidere, unde te simţi cel mai bine?

A.R.: Poate şi ăsta a fost un motiv pentru care am fost apreciat, că am jucat mereu acolo unde mi s-a spus. Sunt foarte multe exemple în fotbal când jucătorii refuză să joace pe posturi pe care nu sunt familiarizaţi şi aţi văzut ce discuţii apar. Niciodată nu am refuzat un antrenor care mi-a cerut să joc pe alt post decât cel de bază, fundaş central. Niciodată nu am pus în balanţă interesul meu faţă de interesul echipei şi am dat ce am avut mai bine din mine acolo unde am fost pus să joc.

Rep.: Ai fost de multe ori şi căpitan al echipei şi deşi ai stat câteodată pe margine, colegii au părut să-ţi asculte sfaturile, cum reuşeşti să te impui?

A.R.:  Asta nu ţine de anii petrecuţi aici sau vechimea mea la echipă. Probabil am unele veleităţi de lider şi îmi place mult să discut, să comunic în teren, să încurajez mai ales jucătorii mai tineri sau cei nou veniţi. Şi eu când eram tânăr mă bucuram când alţi colegi mă încurajau şi îmi dădeau putere să merg mai departe.

Rep.: Cum te simţi la final de pregătiri, eşti în formă?

A.R.: Da, mă simt foarte bine, pregătit. A fost o perioadă mai grea în primul stagiu, pe alergări. Dar fără această pregătire nu putem face faţă în campionat. Mai ales la noi, care ne-am schimbat obiectivul într-unul măreţ.

Rep.: Crezi că Pandurii are forţa să meargă în cupele europene?

A.R.: Eu mereu am fost un tip care şi-a impus obiective măreţe, în viaţă dacă nu ai vise frumoase, nu ai cum să reuşeşti. Dacă te reduci la obiective simple, pe care le atingi sigur, niciodată nu o să progresezi.

„Încă de când a început campionatul am spus că îmi doresc să fim cât mai sus. Chiar dacă n-am declarat-o deschis, în sufletul meu am visat că într-o zi voi juca în Cupa UEFA cu acest club.”                   Adrian Rusu, Pandurii

131 – de meciuri în Liga 1 a strâns Rusu la Rapid (1 meci), UTA Arad (13), FC Braşov (25) şi Pandurii (92) şi 5 goluri

4 – meciuri ca titular a prins Rusu în acest sezon, timp în care a marcat un gol la U Cluj (scor 1-1), dar şi un autogol cu Mediaş (1-1). Fundaşul care va împlini 29 de ani în vară e cotat acum la 500 de mii de euro