E ultima zi când vă mai pot scrie înainte de... Înainte de știți voi ce. Am emoții, recunosc. Săptămâna viitoare va aduce, sunt convins, schimbări majore în viața multor români. În funcție de rezultatul alegerilor prezidențiale, mulți se vor gândi serios să plece din țară (și unii chiar o vor face) sau, dimpotrivă, vor căpăta încrederea că România a reușit, după 25 de ani, să depășească acest sindrom Stockholm care e jugul PSD ce nouă, victimelor, ni se pare bunăstare, lapte și miere.

Pentru alți români, desigur, nu se va întâmpla nimic. Existențele le vor curge la fel de neînsemnat, la limita dintre sărăcie și aparenta bogăție pe care o simți când ești în stare să plătești rata la bancă și îți mai rămân bani de fasole și cartofi, iar schimbarea nu doar că nu va veni, dar săracii de ei nici măcar nu și-o vor imagina. Vorbim, desigur, despre votanții PSD. Despre bieții nebuni care vor vota cu Ponta pentru că e mai șmecher; pentru că e mai tupeist; pentru că are gura mare; pentru că știe să fure cu cap, acoperindu-se cu 'jdemii de comisii pesediste care dau asigurări că hoția n-a existat; pentru că imediat ce a ajuns într-o funcție înaltă s-a îngrășat ca porcul, semn al traiului bun; pentru că nevastă-sa are silicoane; pentru că și-o înșeală în stil mare, cu colegii la hotelurile lor; și pentru că, un pic așa, amintește și de Iliescu, și de Năstase, și chiar și de Băsescu, cu golăneala aia care te face să strâmbi din nas când o vezi în public. În multe privințe, Victor Ponta e idealul românului mediu (aș fi zis submediu, dar din păcate e încă mediu).

Dacă va ieși Iohannis, în ciuda prestațiilor slabe de la televizor, în ciuda staff-ului său care s-a ocupat execrabil de campanie, în ciuda infractorilor care au votat 95% cu Ponta în primul tur, atunci vom ști că se poate. Că putem fi la nivel de țară cum e Sibiul la nivel de oraș. Sau, de ce nu, cum e Germania. Dacă va ieși Ponta, puteți să vă luați adio. Sau hai, la revedere, măcar pentru următorii cinci ani. Și poate și adio de la unii prieteni sau de la unele rude. Fie că plecați voi, fie că pleacă ei, un PSD complet la putere nu poate decât să-i unească pe români în dorința de a emigra, dracului, odată.