În ultimul timp tot mai multă lume se întreabă de ce trebuie să se ducă la vot în Duminica Rusaliilor, din moment ce foştii europarlamentari nu-şi aduc aminte de noi decât atunci când, conform obiceiului, ne cerşesc voturile? De ce au inundat acum ecranele televizoarelor şi până acum n-a dat nimeni de ei nici măcar pentru o declaraţie care să lămurească o problemă controversată? Ce fac ei acolo la Bruxelles, unde se plâng că se snopesc cu munca? De ce cred ei că sunt aşa de îndreptăţiţi să meargă să hotărască destinele bătrânei Europe şi pe ale noastre implicit? Se cred cei 33 de europarlamentari, câţi vor pleca după Duminica Rusaliilor, un pluton de soldaţi disciplinaţi care luptă pentru binele României, pentru o viaţă mai blândă dată de o legislaţie care să ne facă pe toţi egali? Cred ei că noi românii suntem egali cu francezii, nemţii sau polonezii? Noi credem că suntem egali doar cu bulgarii şi uneori nici măcar cu ei! Din toată cohorta care a stat în ultimii doi ani la Bruxelles cunoaştem 3-4 europarlamentari despre care am auzit că ar fi făcut câte ceva din care România ar avea de câştigat. Patru din primii 5 candidaţi democrat liberali sunt destul de cunoscuţi în Europa, iar vocea lor va conta. Printre ei se numără Marian Jean Marinescu, care a avut decenţa să ţină legătura cu formatorii de opinie, ziariştii, pe toată durata mandatului lui, facilitându-le acestora accesul în scop documentar în Parlamentul Europei, fiind destul de aproape de durerile românilor din Basarabia ori de câte ori a fost nevoie. În ceea ce-l privește pe Theodor Stolojan, aşa nehotărât cum a părut în politica românească atunci când s-a răzgândit de câteva ori în momente cheie pentru sorta ţării, putem măcar să sperăm că la Bruxelles se va prinde ori de câte ori se va vorbi de bani şi repartizarea lor. Nu de alta, dar nici europarlamentarii de acolo nu sunt nişte sfinţi, iar la bani a părut că se pricepe, altfel nu i-ar fi dat salariu cei de la Banca Mondială. Monica Macovei, fost ministru al justiţiei, despre care s-au scris tone de texte, este cea mai cunoscută în Europa, acum activând ca şi expert la Comisia Europeană şi consultant al premierului Macedoniei. Cât a fost ministru a părut că vrea să facă treabă, dar nu este lăsată de politica şi interesele interne. Traian Ungureanu, personalitate a scrisului, a stat departe de troaca porcilor româneşti, dar s-a băgat acum, să vedem cu ce rezultat! Despre Cristian Preda nu s-a auzit pe la noi decât că a fost consilierul lui Traian Băsescu. O fi de bine, o fi de rău? Următorii 38 din cei 43 de candidaţi ai PD-L sunt aproape necunoscuţi, poate doar Sebastian Bodu să fie zărit cumva, deşi despre el şi ANAF-ul pe care l-a condus, ca despre morţi, numai de bine! Rareş Niculescu, europarlamentar şi în legislatura aproape trecută, care ocupă un loc presupus eligibil, s-a făcut cunoscut în scurta sa perioadă cât a stat în ţară şi era cât pe aici să fie purtător de cuvânt al Guvernului, dacă nu avea grijă să se încaiere cu nişte derbedei într-un bar din Cluj. Ca să nu fie singur, acum, pe listă, a venit la pachet şi cu şefa lui de cabinet, Oana Antonescu. Să le fie de bine, că la vară iar e cald!