Un jurnalist american care a vizitat recent câteva spitale din România se mira de ce presa nu alocă spaţii mai mari problemelor din sănătate. Subiectele din spitalele româneşti i se păreau mană cerească pentru un ziarist: bolnavi care vin cu medicamente de acasă, mâncare proastă sau lipsă, pereţi cu igrasie, medici care lipsesc de la program, gândaci pe coridoare şi multe altele. După un timp, jurnalistul american a înţeles că toate acestea nu mai pot fi ştiri în România, măcar pentru că lipseşte elementul de noutate. E cineva care nu ştie la ce să se aştepte când merge la spital? Nu! Toţi avem şpaga pregătită şi nu ne mirăm foarte tare dacă trebuie să împărţim patul de spital cu cineva sau dacă ne internăm cu o boală şi plecăm cu două.

Cu toţii acceptăm că medicii au salarii mici şi că trebuie să le dăm şpagă ca să trăiască decent. Cel puţin declarativ, pentru că în realitate ne este pur şi simplu teamă că, dacă nu dăm, murim. Sunt unii care ia banul înainte, alţii după. Nu ne convine nici într-un caz, nici în celălalt să dăm, mai ales că sumele nu sunt deloc mici, dar dăm pentru că aşa ne-am obişnuit, dăm de ruşine, dăm pentru că am scăpat cu viaţă, dăm mai ştiu eu din ce motive.

Jurnalistul american a înţeles şi el că în România, ştire de prima pagină este despre un medic care nu a luat niciodată şpagă, despre un spital care are toate cele necesare şi aşa mai departe. Unde găsim în Gorj astfel de ştiri? Nu găsim.

Zilele trecute, o tânără din Gorj a spus că va acuza un medic pentru malpraxis, deoarece prietenul ei a fost internat pentru o ruptură de femur şi era să moară de plămâni. Băiatul suferise un accident, dar nimeni nu s-a deranjat să îi depisteze toate posibilele traume. Nu mai punem la socoteală faptul că fata a fost trimisă de medici să cumpere paracetamol pentru tânărul suferind.

Are rost să scriem despre nepăsarea medicilor? şi cu asta ne-am obişnuit. M-a şocat totuşi reacţia acelui medic atunci când a aflat de la ziarişti că tânăra îl va acuza de malpraxis. A spus că poate să facă ce vrea, că nu are acest drept, mai ales că băiatul, pacientul adică, oricum are de gând să se despartă de ea. Nu îmi permit să acuz pe nimeni de nesimţire, dar aş spune totuşi că medicul Rădulescu suferă de nepăsare cronică.