Zilele acestea, Victor Athanasie Stănculescu a îngropat definitiv un mit. Şi anume, onoarea şi demnitate din Armata română. Cu şase luni în urmă, fostul general s-a dus la închisoare ameninţând voalat cu înregistrări despre adevărurile Revoluţiei puse bine în bănci străine. A ieşit pentru tratament ca ceilalţi infractori de drept comun (Hayssam sau Gorbunov), spunând că i-a dat ordin nevestei să distrugă casetele compromiţătoare. Pentru liniştea noastră ! Să mori de râs nu alta. Eroul trustului Intact nu vrea să provoace dezordine în ţară prin dezvăluirile sale fulminante. Minciuna ordinară a ieşit la iveală imediat ce “marele strateg din ‘68” (cum se autoproclama Stănculescu în interviurile acordate televiziunilor din infirmeria de la Jilava) a dovedit că nu ştie nimic despre lovitura de stat din decembrie. A executat umil ordinele PCR la Timişoara, după care, alături de adevăraţii conspiratori, i-a trimis pe ceauşeşti în faţa plutonului de execuţie. A acoperit astfel, urmele crimelor unui sistem din care făcuse parte. A pozat în victimă a regimului Băsescu şi nu s-a sfiit să se compare chiar cu generalul Antonescu. Presa motanului Felix i-a cântat în strună. Judecătorii au dat semne de bunăvoinţă şi l-au eliberat condiţionat. De ce ? Pentru că a început să scoată de la ciorap alte adevăruri mai supărătoare pentru puterea actuală decât morţii de la Timişoara. 
În calitate de fost şef al Direcţiei de Înzestrare a Armatei, Stănculescu ştie exact cât armament de contrabandă a dat statul român prin fosta firmă de comerţ exterior Dunărea şi mai ales unde. Armata şi Securitatea au alimentat toate carnagiile importante începând cu Africa de Nord şi terminând cu Orientul Mijlociu. În poligoanele noastre s-au antrenat echipele morţii în frunte cu celebrul terorist Carlos Şacalul. Oameni ca Stănculescu au fost trimişi să organizeze şi să antreneze armatele dictatorului Mugabe în Zimbabwe. Din cele declarate de fostul general, numai în Libia, industria de apărare a României avea contracte de 350 de milioane de dolari anual. Ani la rând, organizaţii şi presa internaţionale au semnalat armament, muniţie şi alte echipamente ale morţii fabricate în România, în toate zonele de conflict importante de pe glob. Congo, Nigeria, Mauritania, Mauritius, Kenya au fost zone fierbinţi de tranzit al echipamentelor militare furnizate de spionajul românesc spre ţări care fac acum parte din “axa răului”, cum ar fi Iran, Afganistan sau Irak. Astea sunt adevăratele “ secrete “ ale deţinutului Victor Atanasie Stănculescu. Nu au legătură nici cu Revoluţia, nici cu demnitatea sau onoarea militară.