Azi vă spun o poveste. Sâmbătă eram cu fie-mea prin parc. Și ei îi place să picteze la prostiile alea la care lași un salariu în juma de ora. Le știți, alea cu Mickey, fuglerică sau cum îl cheamă și toți ăștia din desene cu priză la plozi.

Mă rog, în timp ce așteptam să ne bage și pe noi cineva în seamă, vine o tanti lângă noi cu doi copii, un băiețel mai mare și o fetiță (și ea mai mare ca fie-mea). Mama lor dispare din peisaj, dar într-un final apoteotic ne aduce acuarelele să pictăm.  Toți cei trei plozi se avântă cu elan. Băiețelul un tablou în relief, fie-mea un pitic, fetița cealaltă pe Minnie. Fiecare cu culori adaptate propriului obiect de pictat, desigur.

În timp ce mă uitam extaziată la a mea cum îi colorează un ochi verde și unul galben piticului norocos, mama vecină aleargă  (la propriu) spre noi, urlându-i fetiței ei să stea și să nu coloreze până nu ajunge și ea.

Na bun. Aia mică s-a chiorât la mă-sa și a lăsat pensula din mână. Cu un ochi vigilent l-a aprobat pe băiețelul de lângă mine care colora regulamentar, la linie și după formă: cer albastru, iarbă verde etc. Şi s-a apucat să picteze…n-aș zice chiar cot la cot, că de fapt ea picta mai mult ca fie-sa.

Ai grijă! zice. Urechile sunt cu roz! Și îi fac și picățele negre. NU! Nu îi face rochița cu verde! Pot să îi fac eu buzele cu roșu?

Vă imaginați privirea mea, da? Și fetiță care stătea și se uita la mă-sa cum pictează, la linie, elegant, corect, precis.

Și îngrozitor de enervant și plictisitor dacă mă întreba pe mine (și cred că și pe fie-sa).

Ei bine. N-am rezistat. Am pupat-o pe fie-mea și i-am zis că e cel mai frumos pitic pictat din tot Universul. Că era.

A lăudat-o și ea pe fie-sa, imediat după. Nu înțeleg de ce, că doar o pictase singură pe Minnie.

Și da, m-am strâmbat, că nu mă interesează ce motive avea să picteze ea și nu fie-sa și nu înțeleg de ce un copil de 3 ani sau cât avea botul ăla de om trebuie să picteze picățele negre pe urechi și buze roșii la o figurină în parc.

Și doar așa, de completare, fie-mea a sărit încântată în toate cele trei bălți pe care le-am găsit până acasă. Pentru că e copil.

Piticul e în imaginea de lângă. Pentru mine e cel mai superb pitic din lume.