Un coleg are o teorie care pare tuturor celor care au auzit-o demnă de ficțiunile lui Arthur C. Clarke: pe scurt, el susține că Mircea Geoană va fi viitorul președinte al României. Pe lung, invocă voința Marelui Licurici (a Americii), care și-a demonstrat sprijinul pe care, la o adică, i l-ar acorda lui Geonelu prin repetatele invitații la diverse întrevederi, simpozioane și cumetrii de peste ocean. Răzvan exclude orice ingerință și influență internă în afacere. Atât USL-iștii cât și Băsescu ar fi, în această desfășurare ipotetică a ostilităților, neajutorați în fața Binelui Suprem dictat de Statele Unite, atitudine trădată de niște stenograme recente.

În weekend, toată lumea a chicotit bucuroasă atunci când Mircea Geoană a declarat că încă se gândește serios să candideze la președinție din partea unui partid iluzoriu pe care ar urma să-l formeze. Abia așteptau să-l mai ia puțin la mișto. Nimeni nu s-a gândit că nici nu contează partidul din partea căruia va candida Geoană, pentru că până și giganticele mașinării ale PSD-ului, respectiv PDL-ului, pălesc în fața monster-car-ului de vot care este SUA.

Lipsa unor contracandidați serioși este și ea un argument. Crin Antonescu și-a construit deja binemeritatul renume de puturos mai mare chiar și decât Oprescu, bașca pe acela de om care vorbește mult, uneori bine, dar nu face nimic. În acest timp, în loc să se scuture de greutățile Iliescu și Năstase (e drept, pe care mai mult presa i le-a pus în cârcă), Victor Ponta pare, dimpotrivă, să plece grumazul și mai mult, lăsându-se călcat într-un mod soft, plăcut chiar, în așa fel încât să i se păstreze intactă demnitatea și imaginea fantasmagorică, autoformată, de lider al stângii.

În fond, Geoană nici n-ar fi o idee atât de rea. Ce ne-am distrat noi cu Băsescu, ei, înzeciți totul și imaginați-vă cum ar fi cu Geoană! Pariez că, dacă s-ar face un sondaj astăzi cu întrebarea ”L-aş vota pe Mircea Geoană președinte cu riscul de a se duce dracului țara, doar pentru că nu vă puteți abține să vedeți cum ar fi-”, 84% dintre repondenți ar alege varianta ”Să mă ierte de Dumnezeu, dar da, sunt curios, la dracului!”. Și parcă ne trezim, Doamne ferește, cu un nou tur doi Geoană – Vadim, să vedeți atunci râs!