Premierul Ponta a terminat treaba în ţară şi se apucă de turism. După ce a bifat bugetarii şi pensionarii, acum vrea să bifeze şi militarii anunţând, spre surprinderea tuturor, că pleacă în Afganistan. Vrea să vadă nici mai mult nici mai puţin decât ce mai fac militarii români din teatrul de război, ce mai fac familiile lor, cum o mai duc, ce nevoi mai au etc, etc. Dacă într-adevăr ar fi dorit să vadă ce fac familiile militarilor nu ar fi trebuit să plece în Afganistan, ci ar fi trebuit să facă un lucru mult mai simplu, să le caute în ţară şi să constate că fiecare zi de la Dumnezeu este o nouă încercare pentru că niciodată nu ştiu ce veşti o să le aducă obişnuitul zbârnâit al telefonului….Şi pentru că i s-a părut că nu află toţi talibanii că se duce peste ei, a făcut o conferinţă de presă în care şi-a anunţat, contrar uzanţelor, vizita. S-o fi gândit omul că-i găseşte nepregătiţi pe  terorişti si n-au timp să-şi pună la punct fitilurile de la bombele artizanale din cauza cărora au murit atâţia ostaşi. N-o fi găsit Ponta pe nimeni să-i spună că o astfel de deplasare întră într-o anumită reglementare- Pe cine a văzut el în lumea asta că pleacă în taberele de război să-şi anunţă plecarea în gura mare cum a făcut el- Nu au destule probleme soldaţii români ca să le mai facă şi el unele noi-! Ce rost are plecarea premierului Ponta în Afganistan- Pe cine reprezintă el acolo-! În condiţiile în care comandantul forţelor armate era plecat din ţară, cum s-a putut ajunge la o astfel de iniţiativă de-a dreptul iresponsabilă- Probabil într-un singur fel; hotărârea USL de a izola preşedintele în prerogativele sale de politică externă pentru a-l forţa să iasă din joc, ori prin demisie, ori prin suspendare. Mă gândesc şi mă întreb, până când va tace Băsescu-! Fiecare om are o limită. Este tot mai evident că Ponta vrea să fie preşedinte, nu premier cum ne-a minţit pe toţi. Aşa se şi explică încăpăţânarea cu care s-a angajat într-o luptă stupidă cu preşedintele pe reprezentativitatea României la Summitul de la Bruxelles din luna iunie. Pentru că nu mai ştie cum să facă, a avut neinspirata ideea de a apela la Parlament pentru a cere un mandat pentru el în vederea plecării la Summit. Probabil că nu i-a spus nimeni că Parlamentul nu poate fi chemat să arbitreze între el şi preşedinte şi nici nu are rol de mediator între cei doi. Încercarea lui Ponta de a se lua la trântă cu preşedintele Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, pe articolele din Constituţie, care reglementează cine este responsabil cu politica externă a României  nu  i-a adus mare lucru de aceea s-a reorientat către Parlament, unde are majoritate şi crede că, premier fiind, poate da conotaţiile pe care le vrea legilor din această ţară. În ultimul timp dorinţa lui Ponta de a activa mai mult în politica externă mă face să cred că vrea să fie mai mult preşedinte şi mai puţin premier. Crin Antonescu o fi aflat-!