A te duce sau a nu te duce la vot
De ce Băsescu și fanii lui (aceia scârbiți de PDL, dar rămași devotați președintelui) vor ca lumea să vină la vot, cu riscul major de a valida astfel un referendum pe care sondajele spun că nu au cum să-l câștige? Aici ar fi câteva teorii. Pe de o parte, Băsescu pare să reacționeze cu curajul bețivului care-și imaginează că poate bate toți badigarzii de la intrarea în club. Nu se gândește la șansele potrivnice, nu ia în calcul victorii gândite și strategice, ci iese la bătaie împotriva tuturor sorților. De altfel, e și singura tactică pe care o cunoaște. Dar de ce-l ascultă fanii lui, atunci? Băsiștii nu sunt pleavă, nu ascultă orbește ce le spune șeful. Sunt de obicei oameni educați, de dreapta, care câștigă bine și investesc mult din câștig pe cultură și informare. Nu pot fi fanatici, și totuși sunt. Dar atenție, nu sunt fanatici relaționat la o persoană, ci la o idee tot mai acreditată în ultima vreme. Pe surse, așadar:
USL-ul n-are nici un chef să-l lase pe Băsescu la Cotroceni dacă nu se face cvorum. Sunt pregătiți de orice, chiar de acuzații de înaltă trădare și de intervenții în forță, în caz că mulțimile se prind de pericol și ies în stradă împotriva celor pe care-i crezuseră schimbarea în bine. O înfrângere zdrobitoare (procentual vorbind) a lui Băsescu poate însemna nu doar alibiul USL-ului de a desăvârși violent lovitura de stat, ci și momentul în care Europa și-ar lua mâinile de pe noi, invocând dorința populară pentru nedemocrație. O Românie afară din UE și sub o dictatură 2.0 este o viziune alarmistă și care pare exagerată, o știu și aceia care o împărtășesc. Dar argumentul lor este tocmai acela că totul ni s-a părut exagerat la această guvernare, când doar se zvonea că o să se întâmple. Și totuși, s-a întâmplat. Voi mergeți la vot, deci?